Azi, 12 iunie 2013, se împlinesc 3 ani...

...de când în familia noastră a apărut Mădălina. Sunt 3 ani de amintiri frumoase şi clipe în care învăţăm multe lucruri noi.  

În fiecare zi, alături de ea învățăm ce înseamnă inocența, bucuria, învățăm să fim şi noi, mai copii în suflet. Privind în urmă, îmi dau seama cît de mult a evoluat, Mădălina și sper ca acest lucru să nu se oprească niciodată.

E şi firesc, că odată cu trecerea timpului apar noi griji şi probleme, dar viitorul ne oferă şi atîtea clipe de bucurie alături de ce aveam mai scump pe lume.

Mă bucur că este alături de noi şi îî simţim căldura de copil. Sunt recunoscător pentru lecțiile pe care le-am învățat de la ea şi anume: să păstrez parte din sufletul de copil.

Vă urez tuturor să împrumutaţi de la copii acest sentiment. E frumos şi dulce. La mulți ani!

 

O vară plină de poveşti! MOTO: "COPILĂRIE CU ANI DE VIS, FRUMOASĂ EŞTI DE NEDESCRIS!

Draga vară, eu te-am aşteptat,

De cu zori şi pînă-n seară, ne-ncetat,
Căci soarele zîmbeşte cu raze aurii,

Şi-a-mpodobit cîmpia, cu flori pentru copii.

Acestea sunt doar cîteva versuri, despre cel mai frumos anotimp al copiilor. Pentru, Mădălina perioada verii anului 2012, a însemnat ceva nou şi interesant, putea să se joace la aer liber, plus că a scăpat de hainele mai grosuţe, care îi dadeau bătăi de cap.

Atît la Chişinău, cît şi la bunici a avut parte de clipe frumoase. La Floreşti, i-a plăcut să se distreze cu Sveta şi Mihaela, care i-au îndeplinit o bună parte din capricii.

Viaţa la ţară la fel i-a priit. Aerul proaspăt al satului Ciripcău, aflat nu departe de o pădure întinsă, a fost o adevărată răsfăţare pentru ea. Departe de aerul poluat al oraşului, am simţit pe propria piele ce înseamnă viaţa sănătoasă.

Chiar din primele zile s-a obişnuit repede cu de stilul de viaţă de la sat. Înconjurată de cîinişorii “Bim” şi “Laica”, dar şi de pisica “Mîţulea”, aşa o numea Mădălina, a păstrat o legătură aparte în toate zilele petrecute la bunici, pentru că îi plăceau animalele enorm. Cel mai bine se juca cu “Laica”, care i-a rămas încă pentru mult timp în amintiri, spunînd că este prietena ei. Astfel, a învăţat că trebuie şi de a interacţiona cu animalele de pe lângă casa omului.

Epuraşii mai mici, pe care bunelul îi arăta zilnic, dar şi mersul spre seară la cireadă cu bunica, de unde o aduceau pe “Dumitriţa” le aştepta cel mai mult. Era ceva nou pentru ea, cea ce nu văzuse pînă atunci. Cu mici excepţii, dispoziţia şi voia bună, au fost la ordinea zilei pentru întreaga perioadă petrecută în sat.

Chiar şi atunci, cînd am demarat reparaţia şi “am stricat camera buncii”, aşa spunea Mădălina la bucătăria din sat, a făcut-o să vadă că la sat omului îi stă bine şi să munceasca nu doar să se odihnească. Au fost şi cîteva aprecieri din partea Mădălinei acordate unui om care venise cu tractorul “mali, ulît”, pe care bunica i le aminteşte deseori.

Roua cea rece a dimineţii aşternută pe iarba cea verde şi pufoasă din ograda casei, stolurile de păsări care zburau pe deasupra casei, iar uneori veneau pentru a ciuguli din mîncarea puişorilor, ocrotiţi de cloşcă, fluturii de diverse culori care dansau în aer, aşezatul la umbra viii, unde serveam masa, sunt doar cîteva clipe ale verii. 

La sfârşitul concediului de vară, după mai multe zile petrecute în sat Mădălina a învăţat să aprecieze bucatele tradiţionale, dar şi traiul simplu al oamenilor de la ţară. A învăţat să aprecieze şi să vadă beneficiile mâncărurilor gătite în casă, fructele şi legumele culese direct din grădină. 

Chiar dacă nu putem locui în permanenţă la ţară, cred că cel puţin o scurtă perioadă din an merită trăită cât mai aproape de natură. Iar viaţa la ţară este cel mai bun loc în care natura este alături de oameni. Cred că zilele de vară petrecute în sat au fost deosebite atît pentru natura fermecatoare care îţi fură sufletul, dar şi pentru toate lucrurile pe care le-a văzut în această perioadă.

I-am promis Mădălinei, că vom mai merge la bunici în sat. Sper să ne ţinem de cuvînt. Pentru că oare ce este mai frumos atunci cînd:

Fructele se coc la soare
Copiii zbor din floare-n floare.
Iarba creşte ne-ncetat
Vară, vară, dragă vară
Tare mult te-am aşteptat.

Copiii toţi din lumea-aceasta
Se nasc cu suflet bun, curat,
Se nasc ca feţi frumoşi şi cosînzene,
Precum natura i-a creat.

Vegheaţi, vegheaţi copilăria, sa fie pace pe pământ,
Candoare de floare şi raze de soare!
Să-nveţe ce-i viaţa, iubirea şi dor,
Să poarte în priviri, dor de vis şi de lumini.

Să fii copil e-un lucru serios,

Nimic pe lume nu e mai frumos,

Nici un minut nu stai pe loc,

Poţi să zâmbeşti ţi ai noroc.

12 iunie 2012. La mulţi ani MĂDĂLINA!

       

        Acum  2 ani, mai exact la 12 iunie 2010, viaţa noastră s-a schimbat. A apărut pe lume şi în familia noastră, Mădălina, numele căreia era pregătit de mai mult timp. Anume ea, Mădălina, a adus mai mult sens vieţii noastre. Astăzi, ne simţim cu adevărat fericiţi, iar pe lângă satisfacţie si împliniri am şi uitat cum era înainte de a se naşte.

Astăzi ni se pare că aşa a fost mereu, că Mădălina, a fost întotdeauna cu noi şi că suntem împreună de când lumea, iar prin asta am consolidat şi căminul familiar.

Dragă MĂDĂLINA,
  

Îţi doresc fetiţă ţie  
A părinţilor mândrie,

Să trăieşti o viaţă plină,
De-mpliniri şi de lumină,
Sănătate, baftă, bani
Şi un sincer La Mulţi Ani!!!

Eşti prietenă aleasă,
Mare gospodină-n casă.
Eşti cuminte şi frumoasă,
O domniţă drăgăstoasă.
Tu eşti caldă, ca un soare
Ai o faţă zâmbitoare.
Ca o floare parfumată -
Gingaşă şi minunată.
Meriţi, ca să fii iubită,
Adorată, preţuită

Şi nicicând să fii jignită.

  

La începutul unei veri îndrăgostite de soare...

Atunci, când amurgul se-ascunde în mare,
Un înger s-a născut, dintr-o dragoste  curată,

Roua de vară – în crin alb îmbrăcată.

Plimbările de primăvară la aer curat - cheia copiilor sănătoşi şi voioşi!

Conştienţi de faptul că, aerul şi soarele sunt foarte importante pentru cei mici ca să evolueze, ne străduim ori de câte ori avem timp liber să facem o plimbare prin zonele înverzite din preajma locuinţei, împreună cu Mădălina.

Astfel, am şi observat că după ce stăm la aer curat, ea mănâncă mai bine, doarme mai profund, mai liniştit şi plus la toate prind culoare şi obrajii. Nu degeaba, o vorbă din bătrâni spune că dacă scoatem copilul mic afară, acesta creşte văzând cu ochii.

Un lucru este cert, copiilor le face o deosebită plăcere să respire aer curat, mai cu seamă primăvara.

Pe lîngă faptul că, expunerea la aer curat este o modalitate naturală de călire a organismului, am observat că pentru Mădălina după ce petrece un timp la aer liber şi se bucură de soarele de afară are nenumarate beneficii.

Trebuie să recunoaştem, că şi noi suntem beneficiarii acestor plimbări. Pe timp frumos, parcurile devin un refugiu de la problemele pe care le avem. 

Plus că în timp ce copilul se joacă, ne putem permite şi noi mică  relaxare pentru a ne încărca bateriile. Atât aerul curat cât şi soarele, care fixeaza vitamina D în oase sunt sănătate curată pentru copii.

Un studiu recent a demonstrat că acei copii care petrec  mai mult timp în aer liber, au şanse mari să aibă ochi sănătoţi. La ora actuala un procent de aproximativ 40 la sută suferă de miopie. 

Lumina naturală, soarele, se pare ca ar avea un efect de protejare a ochiului uman împotriva miopiei, prin stimularea producţiei de dopamina la nivelul retinei. Aşadar, nu ne rămîne decît să ne dorim zile senine şi însorite pentru copiii noştri şi plimbări cât mai lungi în natură!

                                                                  

Copilarie – dulce păpădie!

COPILĂRIA este cea mai frumoasă perioadă a vieţii de care-şi aminteşte cu drag omul matur. Locul unde lumea îţi pare o poveste magică cu zâne şi monştri şi unde bunicii sunt protectorii absoluţi ai copilului care mai face din când în când câte-o trăsnaie.

Copilul trăieşte în lumea sa plină de veselie, de jocuri şi lipsită de griji. COPILĂRIA ne pregăteşte pentru viaţă dar, nu ne lasă niciodată să uităm mirosul de mere coapte din livada bunicilor, de laptele cu mirosul lui dulce şi bun, de mirosul de pâine coaptă a bunicii care ne îmbie de la poartă, de calul bunicului mândru şi frumos cu care plecăm să strângem fânul sau de păţaniile petrecute la bunici în vacanţe.

Cine îşi aduce cu drag aminte de COPILĂRIE, înseamnă că a avut o COPILĂRIE fericită şi magică. Perioada COPILĂRIEI ne aduce aminte să fim copii puri, lipsiţi de răutăţi şi de griji.

Toţi copiii ar trebui sa aibă o COPILĂRIE liniştita, plină de culoare, veselie şi aventuri minunate. COPILĂRIA este vârsta frumuseţii sufleteşti. Întotdeauna trebuie să ne aducem aminte de ea şi să nu uităm să fim copii. Deci, să le dăruim copiilor noşti o COPILĂRIE minunată.

Un om de zăpadă

Zăpada de anul acesta s-a lăsat tare mult asteptată, dar a venit. Ţinînd cont de faptul că omul de zăpadă este probabil cel mai fascinant lucru pentru un copil,  am mers cu Mădălina în faţa blocului şi am ajutat-o să clădească un om de zapadă. Împreună am plasat ramuri si pietricele pentru mâini şi ochi. S-a simţit minunat ştiind că a construit un om de zăpadă.

Anul Nou - 2012

De obicei, anii precedenţi impodobeam bradul în preajma Anului Nou, cu 3 – 4 zile înainte, însă anul acesta pentru că şi Mădălina este mai mare am decis să o facem un pic mai devreme.


Iniţial am avut şi unele probleme în legătură cu locul amplasării bradului, pentru că Mădălina lua globurile de pe el, i-am găsit totuşi un mic spaţiu şi acum în fiecare zi arată cu degetul spre brad.  

I-am spus că Moş Crăciun îi va aduce un cadou pentru că a fost  înţelegătoare. Este în aşteptare, iar atunci cînd îl vede la TV pe Moşul se bucură mult. Poate crede că este pornit spre ea. Cel mai mult totuşi este în aşteptarea primului fulg de nea. I-am tot vorbit despre acesata, dar să vezi că încă iarna nu şi-a intrat în rol. Aşteptăm!

Mădălina la 1 an şi 6 luni

La 12 decembrie 2011, Mădălina a împlinit 1 an şi 6 luni de la naştere. Pe parcursul ultimei luni, am observat mai multe progrese în evoluţia sa pe care am dorit să le notez. Şi-a dat frâu la vorbă şi acum vorbeşte cu treabă şi fără. Repetă după noi aproape tot ce spunem, stâlcit, dar repetă şi cu preponderenţă ultimele silabe ale cuvântului.

Atunci când nu suntem în preajma ei discută şi cu păpuşile pe care încearcă să le adoarmă în felul cum este adormită ea de către „mami”.  Mai nou este că a început a fredona prin casă şi cuvintele unor melodii pe care le ascultă la TV ex: „Fuga, fuga doi copii” de Olga Ciolacu, „Ghiţă” de Cleopatra Stratan, „Fata tatei” Gheorghe Ţopa ş.a.

Totuşi cea mai iubită melodie rămâne şi în continuare „Nu mi-e frică de bau bau”. Am impresia ca ar putea s-o asculte ore în şir fără a emite careva pretenţii. Trebuie să recunosc că uneori întrece măsura cu acest cântec, dar aşa sunt copiii. Cel mai mult m-a mirat faptul că îi poate recunoaşte pe unii din artişti de la TV, iar atunci când este întrebată cine cântă spune cu exactitate: „ţiopa” – Gheorghe Ţopa, „iulia” – Zinaida Julea, „ciuc” – Igor Cuciuc şi „puica” – Anişoara Puică.

Ne-am propus să scăpăm de „pamperşi” până la vârsta de 2 ani. Desigur că în acest caz am întâlnit mari dificultăţi, dar continuăm să facem tot posibilul ca în primăvara anului viitor să putem spune că ne-a reuşit şi să putem atribui acest deziderat la categoria reuşitelor. Deocamdată pot spune că îi place sa stea la oliţă, dar îmbrăcată. Facem eforturi, în continuare.

Adoră să mănânce de una singură – chiar dacă se murdăreşte. Apreciem intenţia şi voinţa, încurajându-i independenţa în limitele posibilului. Suntem conştienţi că trebuie să ne pregătim de grădiniţă şi în acest sens este necesar de a dezvolta aceste aptitudini. Am observat că a început mai mult să prefere joaca în locul televizorului, ceea ce ne-am dorit.

Când vin seara de la serviciu, m-ă întâmpină la uşă, iar dacă am în mână sacoşe, încearcă să vadă ce este în ele. Atunci când găseşte lucrurile care îi plac se joacă cu ele. Cele de care nu are nevoie le dă lui „mami”. Se bucură foarte mult când este servită de către adulţi cu „mamani” – bomboane.

Un alt aspect faţă de care manifestă interes este că îi place să răsfoiască reviste, cărţi uitându-se la desene. Încearcă să desene, desigur că în felul ei – mâzgăleli. Cere „eionu” – creion, pentru a desena. Cunoaşte toate părţile corpului şi duce cu exactitate mâna către ochi, păr, ureche, picioare sau năsuc. Este bravo şi la băiţă, îşi spală toate părţile corpului de una singură.

Am rămas impresionat şi de felul că reuşeşte să deschidă sertarul de la dulăpiorul său şi îşi alege hăinuţele care îi plac. Încearcă să facă un fel de modă prin casă. Desigur fetele sunt fete. Şi în acest caz m-am convins odată în plus. A fost de ajuns să o duc o singură dată la oglindă pentru a se privi şi de atunci…

Împreună cu „mami” au început să înveţe şi unele poezioare pe care le spune stâlcit şi cu ajutor. Îi place foarte mult doar anumite cuvine din poveşti şi piezii de genul: „cocoasa, cocoasa (gogoaşă) am să te mănânc”. Şi, totuşi, cel mai mult ne place amândurora nouă părinţilor atunci când suntem îmbrăţişaţi şi sărutaţi. O poate spune, cred că fiecare părinte… 

   

MĂDĂLINA la 1 an şi 5 luni

La cele 17 luni (1 an si 5 luni) Mădălina a devenit din ce în ce mai uşor de înţeles pentru că reuşeste să combine cuvintele cu mişcările pentru ca să fie mai explicită. A căpătat mai multă independenţă şi poate să se dezbrace singură, încearcă şi să se îmbrace, dar cînd nu reuşeşte se enervează şi începe să plîngă sau cere ajutor de la “mami”.

Datorită anturajului petrecut la bunici şi unde a avut posibiltatea să fie înconjurată de mai mulţi copii Mădălina a început să vorbească tot mai mult. Chiar dacă nu toate cuvintele sunt pe înţelesul maturilor, ea le rosteşte aşa cum poate, iar mai nou a început să lege şi unele propoziţii. De ex: „Tati a ucru”, „Minea mamani”, „Minea duce afara”, „Apti mama Minea” ş.a.

Mai nou este şi faptul că a început să repete şi unele cuvinte simple din limba rusă “pasiba”, “dura”, “idu”. Am observat ca îi plac numerele. Indiferent de activităţile în care este implicată repetă cifrele de la 1 la 10, iar atunci când este întrebată câţi ani are Mădălina răspunde – „trei”. Deşi am învăţat-o să spună vârsta corect, încă nu ne-a reuşit, cert este că îi place să numere sau cel puţin asta este impresia noastră.

Am început să facem trecerea de la scutec la oliţă, însă cu greu ne reuşeşte şi am simţit că încă nu este pregătită pentru aceasta. Am amânat pentru mai târziu, însă zilnic îi tragem atenţia că trebuie să stea la oliţă, uneori este mustrată uşor.