Se afișează postările cu eticheta viata la tara. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta viata la tara. Afișați toate postările

30 aug. 2012

O vară plină de poveşti! MOTO: "COPILĂRIE CU ANI DE VIS, FRUMOASĂ EŞTI DE NEDESCRIS!

Draga vară, eu te-am aşteptat,
De cu zori şi pînă-n seară, ne-ncetat,
Căci soarele zîmbeşte cu raze aurii,
Şi-a-mpodobit cîmpia, cu flori pentru copii.

Acestea sunt doar cîteva versuri, despre cel mai frumos anotimp al copiilor. Pentru, Mădălina perioada verii anului 2012, a însemnat ceva nou şi interesant, putea să se joace la aer liber, plus că a scăpat de hainele mai grosuţe, care îi dadeau bătăi de cap.

Atît la Chişinău, cît şi la bunici a avut parte de clipe frumoase. La Floreşti, i-a plăcut să se distreze cu Sveta şi Mihaela, care i-au îndeplinit o bună parte din capricii.

Viaţa la ţară la fel i-a priit. Aerul proaspăt al satului Ciripcău, aflat nu departe de o pădure întinsă, a fost o adevărată răsfăţare pentru ea. Departe de aerul poluat al oraşului, am simţit pe propria piele ce înseamnă viaţa sănătoasă.

Chiar din primele zile s-a obişnuit repede cu de stilul de viaţă de la sat. Înconjurată de cîinişorii “Bim” şi “Laica”, dar şi de pisica “Mîţulea”, aşa o numea Mădălina, a păstrat o legătură aparte în toate zilele petrecute la bunici, pentru că îi plăceau animalele enorm. Cel mai bine se juca cu “Laica”, care i-a rămas încă pentru mult timp în amintiri, spunînd că este prietena ei. Astfel, a învăţat că trebuie şi de a interacţiona cu animalele de pe lângă casa omului.

Epuraşii mai mici, pe care bunelul îi arăta zilnic, dar şi mersul spre seară la cireadă cu bunica, de unde o aduceau pe “Dumitriţa” le aştepta cel mai mult. Era ceva nou pentru ea, cea ce nu văzuse pînă atunci. Cu mici excepţii, dispoziţia şi voia bună, au fost la ordinea zilei pentru întreaga perioadă petrecută în sat.

Chiar şi atunci, cînd am demarat reparaţia şi “am stricat camera buncii”, aşa spunea Mădălina la bucătăria din sat, a făcut-o să vadă că la sat omului îi stă bine şi să munceasca nu doar să se odihnească. Au fost şi cîteva aprecieri din partea Mădălinei acordate unui om care venise cu tractorul “mali, ulît”, pe care bunica i le aminteşte deseori.

Roua cea rece a dimineţii aşternută pe iarba cea verde şi pufoasă din ograda casei, stolurile de păsări care zburau pe deasupra casei, iar uneori veneau pentru a ciuguli din mîncarea puişorilor, ocrotiţi de cloşcă, fluturii de diverse culori care dansau în aer, aşezatul la umbra viii, unde serveam masa, sunt doar cîteva clipe ale verii. 

La sfârşitul concediului de vară, după mai multe zile petrecute în sat Mădălina a învăţat să aprecieze bucatele tradiţionale, dar şi traiul simplu al oamenilor de la ţară. A învăţat să aprecieze şi să vadă beneficiile mâncărurilor gătite în casă, fructele şi legumele culese direct din grădină. 

Chiar dacă nu putem locui în permanenţă la ţară, cred că cel puţin o scurtă perioadă din an merită trăită cât mai aproape de natură. Iar viaţa la ţară este cel mai bun loc în care natura este alături de oameni. Cred că zilele de vară petrecute în sat au fost deosebite atît pentru natura fermecatoare care îţi fură sufletul, dar şi pentru toate lucrurile pe care le-a văzut în această perioadă.

I-am promis Mădălinei, că vom mai merge la bunici în sat. Sper să ne ţinem de cuvînt. Pentru că oare ce este mai frumos atunci cînd:

Fructele se coc la soare
Copiii zbor din floare-n floare.
Iarba creşte ne-ncetat
Vară, vară, dragă vară
Tare mult te-am aşteptat.

Copiii toţi din lumea-aceasta
Se nasc cu suflet bun, curat,
Se nasc ca feţi frumoşi şi cosînzene,
Precum natura i-a creat.

Vegheaţi, vegheaţi copilăria, sa fie pace pe pământ,
Candoare de floare şi raze de soare!
Să-nveţe ce-i viaţa, iubirea şi dor,
Să poarte în priviri, dor de vis şi de lumini.

Să fii copil e-un lucru serios,
Nimic pe lume nu e mai frumos,
Nici un minut nu stai pe loc,
Poţi să zâmbeşti ţi ai noroc.