Mădălina a trecut cu succes testul "Portage"

Am aflat de curînd de acest test şi doar din curiozitate l-am facut pentru Mădălina.

Testul Portage este un test de evaluare a copiilor mici de pînă la 6 ani, care urmareşte nivelul de dezvoltare a copilului pe anumite planuri. Dacă vreţi să faceţi acest test - adresa este urmatoarea http://autism.gamara.ro/portage/ , iar pentru mai multe detalii puteti consulta acest link http://www.despresuflet.ro/forum/familie-f24/testul-portage-t1271.html.

Am încercat să răspund cît mai obiectiv la întrebări, iar rezultatele noastre sunt urmatoarele:

Data: 18.10.11

---

Varsa socializare: 2.43(2 ANI 5 LUNI )
Varsa limbaj: 2(2 ANI 0 LUNI )
Varsa autoservire: 1.54(1 ANI 6 LUNI )
Varsa cognitiv: 1.6(1 ANI 7 LUNI )
Varsa motor: 1.72(1 ANI 9 LUNI )

---

Varsa mentala: 1.86(1 ANI 10 LUNI )
Varsa cronologica: 1.35(1 ANI 4 LUNI )
IQ: 138
130 + Exceptional/120-129 Foarte bun/110-119 Mediu - Superior/90-109 Mediu/80-89 Mediu - lnferior/70-79 Zona de granita/55-69 Retard usor/40-54 Retard moderat/30-39 Retard sever/Sub 30 Retard profund

---

MĂDĂLINA la 1 an şi 4 luni

La 12 octombrie Mădălina  a împlinit 1 an şi 4 luni. Doamne, ce a mai trecut timpul.

Dezvoltare fizică - 4 dinţi, încă doi se zăresc... 80 cm şi 12 kg.

Alimentaţie - În general mănîncă orice. Totuşi lactatele le acceptă mai greu. În ultimele săptămîni, totuşi şi laptele i sa dat pe gust. Îi plac foarte mult fructele, bananele în mod special şi pepenele. Este alimentată în continuare cu sîn (laptele matern), dar mănîncă gătit în casă. Destul de rar mai cumpărăm pufuleţi, biscuiţi...

Limbaj - Vorbeşte mai mult în limba ei, dar progresele în limbaj sunt evidente. Cele mai soclicitate cuvinte sunt: "muna" - mîna, "guda" - gura, "ataati" - publicitate, "funia" - frunza, "amni" - pîine, "una" - luna, "tiu tiu" - sus sus, "tiţa" - fetiţa, "poputa" - păpuşa, "cocuta" - cocuţa, "apulili" - iepurile.

De asemenea, ştie cum face mîţa, cîinele, vaca, raţa, găina, calul, precum şi alte vietăţi.

 

Comportament - E o fetiţă destul de sociabilă careia îi plac foarte mult copii (în general cei mai mici). Cînd se aud voci de copii pe afară  mă duce la uşă, să-i deschid uşa, să vadă copiii. Afară îi caută mereu, fuge după ei, daca îi cunoaşte îi ia de mînă şi pleacă cu ei (lăsîndu-mă pe mine în urmă).

În general e un copil cuminte, destul de activă, dar cuminte. (cînd nu este înconjurată de persoane cunoscute) Uneori ne înţelegem foarte bine, îmi dă impresia că mă înţelege şi mă ascultă, alteori însă nu ma pot întelege cu ea - ţipă, urlă, se tăvăleşte pe jos (asta mai ales cînd nu îi fac mofturile).


Sănătate - În general dacă excludem probleme medicale după naştere cand a stat în spital (colice intestinale), alte probleme deosebite cu ea nu am avut (cîteva tuse uşoară, cîţiva muci).

Igiena - Înca nu face la oală, dar îi place foarte mult la băiţă. Atunci cînd vede apa calduţă pregătită pentru baie este foarte fericită. Recunoaste oala, se aseaza pe ea şi atît. A făcut de cîteva ori la oliţă, după care s-a plictisit şi nu a mai vrut să mai stea.  Se spală singură pe mîini, pe faţă şi pe dinţi (imită spălatul). Aşa cum poate ea.

Somnul - Este practic cea mai mare problemă. Doarme destul de agitat...se trezeşte pe parcursul nopţii de mai multe ori şi cere "ţiţa". Ziua în functie de cît e de obosită doarme între 1 şi 3 ore, începînd de la 12.00.  Cînd e obosită e mofturoasă. Doarme în pat cu noi (mare greşeală). Adoarme pe la 9 -10 seara şi dimineaţa la 7-8 e în picioare.

Jocul - Jocul a ocupat dintotdeauna un rol foarte important în viaţa ei şi a noastră implicit. Se joacă destul de rar singură. Îi plac mingile, cărtile (pe care le aduce în mod constant să le răsfoim).

Televizorul - Se uită la Baby tv şi cîteodată la muzică, şi la publicitate. Acum cîteva luni era mai interesată de TV, acum îl ignoră. Dansează şi singură şi cu noi, dar mai rar decît la vîrsta de 1 an. Atunci dansa neîncetat

Îi place la bunici pentru că se dau in mintea ei şi îi fac toate mofturile. Ne pupă cînd plecăm din casă şi face cu mîna.

Sunt mulţumit de cum a evoluat fizic. Este puţin făcută, dar nu mi se pare grasă, ca doar are cu cine semăna, asta e moştenirea.. Ce să le ceri - ăştia sunt oamenii) cît şi emoţional, intelectual. Că mai avem de lucrat şi corectat, asta e partea a 2-a.  Sunt foarte mîndru de ea.

La bunici, parcă trăieşti - într-o carte de poveşti!

O săpatmana petrecută la bunici,  pe parcursul lunii august 2011, a fost una destul de interesantă din toate punctele de vedere.

Alintu-i alint, joaca-i joacă, mancărica-mancărică... ce mai, paradis bebelicesc. Plus la aceasta se mai adaugă şi faptul că prin ograda bunicilor din s. Ciripcău rn. Floreşti, Mădălina a avut ocazia să vadă cîinele, motănaşul, puişorii şi iepuraşii... Aceştia lipsesc la Chişinău.

Totodată, în perioada dată s-a bronzat, a luat vitamina D natural de la blândul şi bătrânul soare, dar a gustat şi din poamă chiar dacă nu era încă coaptă deplin.

MĂDĂLINA şi orele de somn

Somnul este important pentru copii, deoarece corpul are nevoie de pauze în care să îşi recupereze energia pierdută. 
Copiii îşi formează cu timpul un program de somn propriu. Cei mici au nevoie de mai mult somn decît adulţii, dat fiind că organismul acestora este vulnerabile la infectii şi trebuie să aibă energia necesara spre a le combate. Totuşi, aceste reguli diferă de la caz la caz. Bunăoară, Mădălina a dormit în primele luni foarte bine, ulterior îi plăcea să doarmă afară la natură.

Potrivit experţilor, copiii mici de 6 luni dorm de 3-4 ori pe zi, apoi în jurul vîrstei de 1 an, de 2 ori pe zi ajungînd la 3-4 ani chiar să nu mai fie nevoie de somnul de peste zi.

Nepoţica cea isteaţă, se scoală de dimineaţă, fuge fuga la bunici să le dea nişte pupici, bunicuţa o ia-n braţe, o alintă şi-o rasfaţă, iar bunicu-i cîntă-ncet, parcă-i cucul în concert!

Aşa eram eu la vîrsta cea fericită, şi aşa cred că au fost toţi copiii, mai mare decît toţi banii din lume şi toată puterea de pe pămînt...

Ruptă din inima mea!

Am acasă o fetiţă,
Cu ochi mici de zînă mică,
Ruptă din inima mea
Pentru ea îmi dau viaţa.
Cînd vin de la drum acasă 
Supărat şi obosit
Fetiţa îmi iese voioasă
Şi mă face fericit!
Bucată din mine
Nimeni nui ca tine
La durere tu doar 
Ştii să-mi dai putere
Te rog ursitoare bună
Dă-i fetiţei soartă bună
Sănătate şi multă speranţă
Să aibă noroc în viaţă.

VIDEO de la botezul MĂDĂLINEI

Botezul este oficializat de către blagocinul oraşului Floreşti, Ilie Munteanu.

Mulţumim nasilor de cununie Anatolie si Antonela,
 cumetrilor şi celor apropiaţi.

MĂDĂLINA - comoara mult aşteptată!

La data de 12 iunie 2010, orele 07.15 minute acest copil dulce mi-a conferit titlul de tată, iar soţiei cel de mamă. Astăzi, sunt cel mai fericit bărbat din lume,  s-a născut fiica – MĂDĂLINA şi mulţumesc lui Dumnezeu pentru acest dar!

Am devenit părinte şi asta este cel mai important sentiment din lume. Îi mulţumesc, soţiei pentru boţul de aur născut, iar cel mai important este ca în continuare să ne bucurăm de fiica noastră şi să-i putem acorda tot ce este mai bun din lume. De astăzi, cu certitudine am pentru ce să lupt în viaţă, am pentru ce să muncesc – pentru EA – Mădălina.  

 Deja gândurile îmi zboară la clipele în care voi vedea primul zâmbet de copilaş, voi auzi primul glas de copil în casă, iar rând pe rând v-a urma prima ghiduşie făcuta, primele cuvinte rostite. Îmi doresc nespus de mult să aud pentru întâia oară cum îmi v-a spune: TATA.

Ştiu că ne va fi şi greu în anumite momente, dar sunt sigur că atunci când o voi ţinea în braţe vom depăşi toate momentele mai delicate.

Mamă, Tată primiţi-mă cu bucurie!

Ziua în care am aflat că voi deveni tată, a fost una cu totul specială. Trebuie să recunosc că de la început, mai exact în primele săptămâni, am devenit puţin emoţionant. În gând îmi apăreau tot felul de întrebări: sunt pregătit să îmbrăţişez rolul de tătic? Cum ne vom descurca? Cum se va schimba viaţa noastră? Cunoşteam faptul că a fi tată, este un privilegiu pe care ţi-l oferă viaţa, dar să fii un tată în sensul deplin al cuvântului este totuşi o adevărată responsabilitate.

Odată cu trecerea timpului deja mă obişnuisem cu faptul că în curând voi trece în categoria tăticilor. Ba mai mult, toate gândurile, discuţiile erau legate de apariţia pe lume a nou-născutului. Important este că odată cu trecerea timpului îmi doream acest rol din tot sufletul. Sentimentul paternităţii a devenit un atu, care mi-a cultivat dorinţa de a deveni părinte. 

Zilele au trecut, iar în momentul când puiul de om a început să se mişte în burtica mamei, am devenit de-a dreptul fericit. Sentimentele trăite în acea clipă sunt greu de explicat, pentru că e mai bine să simţi această fericire, decât să-ţi fie povestite de nenumărate ori. Cel mai bine, însă te poate înţelege doar cei care au parcurs această cale. Punând mâna şi simţind lovitura aceea uşoară, trăieşti emoţii de nedescris.

Anume în acele clipe îţi dai foarte bine seama că nimeni şi nimic pe lume nu se compară cu fericirea şi dragostea de a fi PĂRINTE.