După mai bine de 1 an şi 4 luni, timp în care Mădălina a fost alăptată de la sîn, stabilindu-se în această perioadă o legătură emoţională, la 20 octombrie 2011, a venit inevitabil şi vremea înţărcatului. Chiar dacă părerile sunt împărţite în ceea ce priveşte durata alaptării copilului cu laptele matern, Academia americană a pediatrilor recomandă ca mamele să-şi alapteze copiii pentru cel puţin un an.
Conştienţi şi de aceste recomandări, dar şi de faptul că soţia s-a aflat pentru o perioadă la bunica de la Floreşti, a simţit că a sosit momentul pentru asta. Trebuie să remarc că Mădălina pe durata nopţii era alăptată de 3 – 4 ori, uneori chiar întrecea măsura şi adormea doar alături de sîn, astfel încît s-a creat o dependenţă enormă. De obicei nopţile, avea un somn agitat...se trezea de mai multe ori pentru a cere “ţiţa”. Asta şi pentru că micuţii gasesc în alaptat nu doar o sursă de hrană, ci şi una de regăsire a comfortului şi liniştii personale.
La 2 săptămîni de la înţărcat credeam că va tînji mult după laptele matern, totuşi evitînd unele mici excepţii Mădălina s-a comportat destul de bine în această perioadă. La modul practic, i s-a spus că mama are “buba” şi a acceptat, desigur în limita sa… Primele nopţi au fost mai agitate a băut mai mult lichid (ceai călduţ, lapte şi apă fiartă).
De asemenea pentru a-i distrage atenţia atunci când a dorit să sugă, Mădălinei i sa spus că va fi hrănită mai târziu.
Evident că la masa de seară fetiţa a început să mănânce mai cu poftă, iar pe durata nopţii se mai întâmplă şi să plângă.
Adaptarea la noua situaţie, continuă şi după cele două săptămâni asta şi pentru că a fost şi puţin bolnavă la 1 – 2 noiembrie curent a avut temperatură 37.8 şi gâtul inflamat, din cauza vremii sezoniere. Evident, fiecare copilaş este unic. Aşa şi înţărcatul nu este la toţi identic, dar avem marea speranţă ca vom trece cu brio şi această etapă…şi atunci va urma un nou examen, dar avem marea speranţă că totul va fi bine pentru că Mădălina e BRAVO!
