Nepoţica cea isteaţă, se scoală de dimineaţă, fuge fuga la bunici să le dea nişte pupici, bunicuţa o ia-n braţe, o alintă şi-o rasfaţă, iar bunicu-i cîntă-ncet, parcă-i cucul în concert!

Aşa eram eu la vîrsta cea fericită, şi aşa cred că au fost toţi copiii, mai mare decît toţi banii din lume şi toată puterea de pe pămînt...

Ruptă din inima mea!

Am acasă o fetiţă,
Cu ochi mici de zînă mică,
Ruptă din inima mea
Pentru ea îmi dau viaţa.
Cînd vin de la drum acasă 
Supărat şi obosit
Fetiţa îmi iese voioasă
Şi mă face fericit!
Bucată din mine
Nimeni nui ca tine
La durere tu doar 
Ştii să-mi dai putere
Te rog ursitoare bună
Dă-i fetiţei soartă bună
Sănătate şi multă speranţă
Să aibă noroc în viaţă.